Se apropie alegerile. Suntem invitati sa punem iar stampila.

Problema mea este ca nu mai am pe cine pune stampila.

De ce? Pentru ca a fi politician a devenit o meserie si inca una foarte profitabila.

Un tanar alege sa intre in politica nu din vocatie sau ca sa ajute ci ca sa se imbogateasca. Un imbold in plus in luarea unei asemena decizii este mediocritatea lui, slaba pregatire intelectuala si profesionala si mai ales superficialitatea in abordarea problemelor.

Cerintele meseriei:

- nesimtire

- mitomanie

- marlanie

- duplicitate

- inconsecventa

- mediocritate

- egocentrism

- avaritie

Responsabilitati:

- imbogatire rapida

- teatru ieftin de campanie

- plansete cu lacrimi de crocodil

- justitiarism ieftin

- discursuri plictisitoare

- imbogatirea familiei

- delegarea raspunderilor ce revin functiei

Nu am cum sa fi prins in acest articol toate toanele politicianului roman, insa declar ca voi lipsi si de la aceste voturi, pentru ca nu gasesc pe nimeni caruia, prin punerea stampilei, sa-i deleg din atributiile mele in conducerea urbei, si care sa imi reprezinte interesele mele si nu doar ale lui.

Daca va lasati pacaliti mergeti la vot, eu de acum si in veci noi fi cel care nu voteaza si nu pentru ca nu vreau ci pentru ca nu am cu cine.

Trec de pe pozitia cetateanului turmentat: Eu cu cine votez? la pozitia de realist: Eu de ce sa mai votez?